Recent am terminat lupta cu cancerul colorectal. Cum s-a inceput totul???

 

Eu de la 14 ani sufar de FAP (polipoza adenomatoasa familiala), o boala ereditara a intestinului gros. In 2010 am suferit o interventie chirurgicala prin care mi s-a extirpat aproape tot colonul (proctocolectomie subtotala). Periodic, mergeam la Institutul oncologic pentru arderea polipilor restanti. Pina in primavara anului trecut totul a fost bine... de fapt un fel de bine, pentru ca dupa aproape fiecare ardere aveam hemoragie care necesita spitalizare si tot asa. Dupa ultima ardere din decembrie 2014 insa hemoragia nu se oprea si eu nu intelegeam din ce cauza sau de fapt nici prin cap nu-mi trecea ca as putea avea CANCER.

 

In martie 2015, la virsta de 27 de ani, am fost diagnosticata cu CANCER, fiind afectata o 1/3 a rectului. Mai tirziu am vazut in cartela mea medicala de la Institutul oncologic ca la arderea din octombrie 2014 a fost depistat un polip de 4x4 cm, fapt despre care eu nu am stiut si despre care nu am fost informata de catre medicul meu, in care am avut mare incredere. Acest polip a crescut atit de mult incit s-a malignizat, si din cauza lui si hemoragia.

 

Cred ca doar cei care trec prin acest calvar inteleg cum e si ce simte un om cind afla ca are cancer. Plingi zile intregi, te intrebi de ce eu??? Dupa care iti iei viata in miini si incepi lupta. Eu am inceput sa spun ca nu mai pling si ca trebuie sa lupt, atunci cind vedeam cum fetita mea plingea odata cu mine si ma intreba "de ce plingi mamica, esti bolnava???? lasa ca tot o sa fie bine".

 

Am facut radioterapie la Institutul oncologic, in urma caruia tumoarea s-a retras mult, si era posibila interventia chirurgicala. Cind m-am dus sa ma internez pentru operatie, medicul s-a uitat in istorie si a spus "apoi la tine cred ca o sa trebuiasca de scos tot"... adica sa-mi inlature tot intestinul gros si sa ramin cu anus contra naturii pe viata, sa-mi fac "nevoile" intr-o punga lipita de burta. Doar ca in ziua respectiva nu erau locuri in sectie, si m-au contramandat pentru o saptamina.

 

Asta a fost de fapt cea mai mare frica a mea, sa nu ramin cu anusul contra naturii. Atunci am fost la Medpark, acolo este o doamna care este reprezentantul a mai multor clinici din Turcia. Am trimis dosarul, si in aceeasi zi am primit raspuns. Aveam sansa de a ramine un om “'complet" si de a duce o viata normala. Doar ca aceasta sansa costa pina la urma circa 30.000 euro. Sora mea a demarat o campanie de colectare a banilor si intr-o saptamina eram in Turcia, in "paradisul medical” de acolo. Am facut investigatiile cerute de dl profesor, si seara deja imi explica ce urma sa faca. Imi dadea 10 % de nereusita, pe cind la Moldova prognosticurile sunt mult mai dure si radical "trebuie de scos tot" sau "noi nu promitem nimic".

 

Operatia a fost cu succes, mi s-a format stoma temporara, si iata acum doua saptamini am fost pentru operatia de inchidere a stomei. Experienta despre chimioterapie postoperatorie am inceput-o in R. Moldova, am facut o cura si apoi am mers in Turcia, acolo unde mi s-a spus ca sedintele de chimio se fac odata la 3 saptamini si nu odata in 2 luni cum se fac in Moldova, si ca medicamentele care se folosesc la Chisinau in lume nu se mai folosesc de cel putin 10 ani.

 

Acum, medicul oncolog spune ca nu am de ce sa-mi fac griji, RMN-ul a iesit foarte bine, markerii tumorali la fel. Trebuie sa merg la control fiecare 3 luni, sa duc un mod sanatos de viata si sa fiu pozitiva.

 

Celor care trec sau din pacate vor trece prin aceasta experienta urita, le doresc multa putere, curaj, si vointa de a trece peste tot si de a invinge aceasta boala si sa tineti minte un lucru, VIATA NU SE TERMINA ODATA CU CANCERUL, daca este tratat corect. Informati-va, nu aveti incredere oarba in medicul dvs. asa cum am facut eu, si mergeti mereu numai inainte cu toate ca e greu, foarte greu!!!