Era luna aprilie 2015, aveam deja confirmarea ca sunt acceptat la universitatea din Strasbourg. Planificasem aproape tot, imi raminea doar sa sustin BAC-ul si sa-mi indeplinesc visul.
Nu credeam niciodata ca se poate intimpla ceva care sa-mi schimbe viata. Cu doua saptamini inainte sa implinesc 19 ani ma simteam rau, aveam febra 39 mai mult de 6 zile consecutive. Mama mea este medic de profesie si am decis sa facem niste analize de singe rezultatele carora nu erau bune deloc. Apoi am mers sa facem roentgen la plamini si inima nu se vedea deloc, era toata acoperita de ganglioni limfatici. Anume in acel moment am inteles ca ceva nu e in regula cu mine. Ziua urmatoare deja eram la spitalul Oncologic pe masa de operatie, mi-au facut o biopsie.
Se apropia ziua mea de nastere si planificasem sa o sarbatoresc cu multi prieteni, insa nu a fost asa cum am vrut. Tocmai de ziua mea au venit rezultatele biopsiei care demostrau faptul ca am o limfoma di Hodgkin stadia II. Chiar si cu aceste noutati mi-am serbat ziua alaturi de persoanele dragi. Am decis urgent sa mai facem niste verificari la Bologna, deoarece atit mie, dar si mamei nu-i venea sa creada. In Italia am facut PET-ul care a demostrat ca am stadia III s (B), adica situatia era mult mai grava decit credeam. Vroiam sa incep chimioterapia imediat, insa nu era posibil, deoarece trebuia sa ma intorc la Chisinau sa sustin Bacalaureatul.
In viata lucrurile se schimba in fiecare zi, chiar fiecare minuta. Ajunsesem la Chisinau si scrisesem deja toate BAC-urile. Ziua urmatoare dupa ultimul examen eram deja la Bologna pentru alte verificari si trebuia deja sa incep chimioterapiile. Daca asa au mers lucrurile a trebuit sa refuz locul meu la Strasbourg, deoarece nu puteam la fiecare doua saptamini sa fac drumul tur-retur. Toate cele 6 luni pe linga faptul ca faceam chimioterapiile am tinut si o dieta care o continui si azi, fara carne si fara lactate pentru a mentine pH-ul corpului neutru.
Toate persoanele din jurul meu m-au ajutat sa trec peste povara vietii. Am incercat sa vad doar partea pozitiva din toate cele intimplate si inainte de fiecare chimioterapie faceam fotografii si am facut un video care l-am incarcat pe Youtube. M-am gindit ca in asa mod voi reusi sa motivez si alte persoane sa lupte si sa invinga cancerul.
Totul incepe de la noi, trebuie sa vrei si sa lupti in continuu, chiar daca ti se pare ca nu gasesti iesirea nu trebuie sa te dai batut!
